
Roman Vlad
Tânărul compozitor, pianist și profesor Roman Vlad (n. 1982) este un muzician foarte apreciat în actualitate, în toate aparițiile sale, indiferent de ipostază. Cu o formare riguroasă în cadrul Universității Naționale de Muzică din București, de la studiile de licență până la cele post-doctorale MIDAS (încheiate în 2013), devine membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi al altor organizaţii artistice, compozitor şi pianist specializat în muzica contemporană, Roman Vlad fiind autor de muzică de cameră, electronică, balete, musicaluri şi muzică pop, interpretată în ţară şi peste hotare (Franţa, Germania, Spania, SUA, Israel, Mexic, Cuba), parte dintre piese fiind distinse cu diferite premii.
A participat la Forumul Compozitorilor Europeni – Zagreb (2012), Viena (2013) şi în Danemarca, la Copenhaga, ca reprezentant al Alianţei Naţionale a Uniunilor de Creatori din România (ANUC) la conferinţa TTIP and Culture, 2014. În 2019, Roman Vlad a realizat ca director de proiect – Platforma muzicii româneşti. Promovarea patrimoniului creaţiei muzicale româneşti clasice şi contemporane – producător UNMB, partener Radio România, proiect cofinanţat de CNFIS-FDI. Începând cu anul 2010 a participat constant fie în calitate de compozitor fie de pianist la cele mai importante festivaluri internaţionale de profil din ţară precum: Festivalul Internaţional George Enescu, Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi sau Festivalul Meridian.
Lucrări din creaţia sa au fost achiziţionate de Biroul de specialitate al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România de la care a primit şi comenzi speciale, ca de altfel şi de la Institutul Cultural Român cu care a colaborat în repetate rânduri, printre care: Atlantikos (2009) – piesă pentru flaut şi mediu electronic, Meditaţii şi isonuri (2014) – piesă pentru violoncel live şi trei violoncele preînregistrate, Umbre în labirint II (2015) – sextet pentru suflători, Privind trecutu-ndepărtat (2016) – muzică electronică, Domnişoara Pogany II (2016) – piesă pentru vioară şi mediu electronic, Ecouri în infinit (2017) – cvartet de coarde, Sărutul (2017) – piesă pentru violă şi violoncel, dedicată lui Constantin Brâncuşi. De asemenea, Centenarul Marii Uniri a fost un prilej pentru a fi selectat să compună la comanda Institutului Cultural Român în colaborare cu UCMR lucrarea Vibraţii (2018) – cvartet de coarde, dar și Ecouri îngemănate (2018) – piesă pentru orchestră de coarde, de această dată la inițiativa Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale în colaborare cu UCMR. Alte lucrări notabile sunt: Diptic Brâncuşian III (2019) – sextet pentru oboi, clarinet, fagot, vioară, violoncel şi vibrafon; Ochiul de Soare (2010), balet pe un libret de Mircea Ştefănescu; Voci în infinit (2013) – concert pentru clarinet şi cvartet de coarde; Secretul piramidei (2013) – piesă pentru clarinet şi orchestră de coarde; Umbre in labirint (2014) – piesă pentru orchestră de cameră. Din 2007 până în prezent a compus 10 musicaluri după autori celebri.
O serie de compoziții i-au fost tipărite la Editura Fundaţiei Tristan Tzara sau la Editura Muzicală – București, care i-a publicat și lucrări ștințifice precum Metoda determinării selective şi muzica electronică – studiu publicat în Studii de sinteză 2012-2013, Vol. I, Editura UNMB, Bucureşti, 2013 sau Dorel Paşcu Rădulescu – remarcabil model uman şi profesional, comunicare ştiinţifică publicată în Repere în muzica românească, ediţie îngrijită de Olguţa Lupu, Muzeul Naţional George Enescu, Editura Muzicală, Bucureşti, 2016. Multe lucrări de-ale lui Roman Vlad au fost înregistrate și incluse în colecții pe suport CD / DVD/ Blu Ray.
În prezent, își desfășoară cariera didactică în cadrul Universității Naționale de Muzică din București, predând istoria muzicii electronice, dar și cursuri postuniversitare de Regie muzicală.
Roman Vlad a dedicat proiectului de față piesa care îi poartă și numele: Musica Prohibita. Scrisă pentru vioară solo, lucrarea propune un discurs instrumental tensionat și confesiv, articulat în întregime prin mijloacele instrumentului, prin folosirea expresivă a tehnicilor modern, precum flageolete, pizzicato, bariolaje, armonii oblice, într-un spațiu sonor în care contrastul devine principiu generator. Titlul – aluziv și polemic – deschide o dublă perspectivă: pe de o parte, asupra reprimării unui anumit tip de expresie, iar pe de altă parte, asupra unei libertăți sonore cucerite prin transgresare. Astfel, Musica Prohibita se prezintă nu doar ca o piesă pentru vioară solo, ci ca un opus sonor, în care interdicția este învinsă prin forța expresiei pure, iar tăcerea – transformată în rezonanță.