Paul Constantinescu a fost un compozitor român remarcabil, recunoscut pentru contribuțiile sale la muzica românească și pentru stilul său distinct inspirat de folclor. Totuși, cariera sa strălucitoare a fost umbrită de o serie de controverse politice și de o supraveghere intensă de către autoritățile vremii.

Muzicianul de sorginte evreiască s-a născut la Ploiești unde și-a început educația muzicală, iar,  spre deosebire de generația precedentă, care își modela personalitatea muzicală prin studiile în străinătate, Constantinescu s-a format sub îndrumarea unor profesori de seamă din țară, reușind să își extragă inspirația din cultura locală chiar de la începuturile carierei sale creatoare. Astfel, Paul Constantinescu a urmat cursurile Conservatorului din București între 1929 și 1933, avându-i ca mentori pe Mihail Jora (armonie, compoziție, contrapunct), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii) și Dimitrie Cuclin (estetica muzicală). Între 1933 și 1935, și-a aprofundat cunoștințele muzicale la Viena, studiind cu Franz Schmidt și Joseph Marx (compoziție).

La o vârstă fragedă, Constantinescu a câștigat recunoaștere prin lucrări premiate și colaborări cu personalități de renume. La doar 22 de ani, a fost premiat la Concursul de Compoziție George Enescu, iar la 23 de ani a devenit membru al Societății Compozitorilor Români. A debutat la Opera Română din București cu lucrarea „O noapte furtunoasă„, primind aprecieri pentru adaptarea muzicală a operei lui Caragiale.

A activat ca profesor de armonie, contrapunct și compoziție la Academia de Muzică Religioasă, apoi la Școala de Muzică Militară și la Conservatorul din București. Paul Constantinescu a avut o carieră diversificată ca violonist, dirijor, compozitor și profesor, timp de 18 ani predând armonie la Conservatorul din București. A avut un interes constant pentru folclor și muzica bizantină, evoluând de la un cercetător pasionat la un inovator în domeniul muzical.

De asemenea, Constantinescu s-a remarcat ca un talent artistic cu vădite abilități și în literatură (poezie), artă plastică (desen, caricatură) și cinematografie (tehnică de filmare), fiind o vreme consilier la Ministerul Propagandei Naționale din București și la Radiofuziunea Română, instituții la care a fost și consilier.

În ciuda succesului său, Constantinescu a fost ținta unor atacuri antisemite publicate în ziarele legionare. Aceste atacuri au culminat cu presiuni politice care au dus la concedierea sa de la Societatea de Radio, sub acuzația nefondată de apartenență la Mișcarea Legionară. Acuzațiile au fost repetate și după instalarea regimului comunist, când a fost urmărit de Securitate. Deși investigațiile nu au confirmat acuzațiile, acestea au afectat profund cariera și viața personală a compozitorului. Documente din acea perioadă arată că autoritățile au continuat să-l considere suspect, chiar și după ce investigațiile nu au relevat nicio activitate compromițătoare.

Cu toate aceste dificultăți însă, Constantinescu a continuat să compună opere valoroase, inclusiv baletul „Nuntă în Carpați”, oratoriile „Patimile Domnului” și „Nașterea Domnului”, precum și muzică de film. Ultimele trei opere importante din biografia compozitorului Paul Constantinescu, care sunt esenţiale pentru muzica românească, sunt: Concertul pentru harpă şi orchestră din 1960, Simfonia Ploieşteană dedicată oraşului său natal, finalizată în 1961, şi Triplul concert pentru vioară, violoncel, pian şi orchestră, compus în 1963. A fost recunoscut cu numeroase premii și distincții, inclusiv Ordinul Coroana României și Premiul de Stat, de asemenea a fost onorat postum cu titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Ploiești

Paul Constantinescu rămâne o figură emblematică a muzicii românești, a cărei carieră a fost influențată de contextul politic turbulent al vremii. În ciuda adversităților, creațiile sale au continuat să inspire și să fie apreciate pentru integrarea elementelor tradiționale într-o formă muzicală inovatoare, confirmându-i locul în istoria culturală a României.