Mihail Jora, alături de George Enescu, a fost o figură centrală în muzica românească din prima jumătate a secolului XX. Reputat muzician, compozitor și dirijor român, Jora a devenit membru titular al Academiei Române în anul 1955. A creat numeroase lucrări premiate care îi reflectau talentul componistic excepțional, a influențat generații de muzicieni și a fost un reper moral în vremuri dificile.

Mihail Jora s-a născut în anul 1891 în orașul Roman, situat în Județul Neamț, România. Provenea dintr-o familie veche de aristocrați români, fiind menționați în documentele moldovenești încă din anul 1392 ca proprietari de terenuri, el având și legături armenești pe linia maternă. Era văr cu Maruca Cantacuzino, soția celebrului George Enescu. Educația sa muzicală a început sub îndrumarea mamei sale, care fusese absolventă a Conservatorului din Dresda.

Începând cu vârsta de 10 ani, între 1901 și 1909, a studiat pianul la Iași cu Eduard Meissner, continuând între 1909 și 1912 cu Hélène André. Între 1909 și 1911, Jora a urmat cursuri de teorie muzicală și solfegiu cu Sofia Teodoreanu și cursuri de armonie cu Alexandru Zirra la Conservatorul din Iași. Ulterior, Jora și-a aprofundat studiile la Leipzig, având profesori ca Robert Teichmiller pentru pian, Stefan Krehl pentru armonie, contrapunct și compoziție, Hoffmann pentru orchestrație, Hans Sitt pentru dirijat și Max Reger pentru compoziție. Izbucnirea Primului Război Mondial l-a obligat să-și întrerupă studiile în Germania. La reîntoarcerea în România, a fost distins cu Premiul George Enescu pentru compoziție. În anul 1916, odată ce România a intrat în război, Jora s-a alăturat armatei, însă în luna octombrie a aceluiași an, a fost rănit grav și a suferit amputarea unui picior, ceea ce l-a făcut nevoit să petreacă doi ani într-un sanatoriu pentru recuperare. După ce războiul s-a încheiat, în perioada 1919-1920, și-a completat educația muzicală la Conservatorul din Paris, studiind sub îndrumarea lui Florent Schmitt. După întoarcerea sa în România, a devenit un pilon în dezvoltarea muzicii românești, fiind membru fondator al Societății Compozitorilor Români și un profesor respectat la și chiar rector al Conservatorului din București. De asemenea, a dirijat și a fost consilier artistic la instituții importante precum Filarmonica și Opera din București.

Mihail Jora a compus balete, simfonii, lucrări de muzică de cameră și lieduri, printre care se numără „Curtea veche”, „Priveliști moldovenești” și „Burlesca”. A fost un reprezentat de seamă și un inovator al liedului în cadrul muzicii românești, interesant fiind de observat că și-a denumit cele peste o sută de compoziții de acest tip Cântece, tocmai pentru a evidenția caracterul autohton și trăsăturile unice care le diferențiază de tradiția liedului german, reprezentată în special de lucrările lui Schubert, Schumann și Brahms. A creat numeroase piese pe versurile unor renumiți poeți români, care ies în evidență prin expresivitatea lor originală, bogăția și diversitatea din punctul de vedere al conținutului impregnat deseori cu umor și ironie. Opera sa este remarcabilă prin măiestria cu care sunt realizate elementele melodice și ritmice, specifice cântecului popular. A fost printre primii compozitori care au recunoscut potențialul artistic al baletului.

În perioada comunistă, Jora a refuzat să își subordoneze creația artistică ideologiei de partid. A fost destituit și marginalizat, dar și-a păstrat integritatea, opunându-se presiunilor politice de a transforma muzica într-un instrument de propagandă.

Elevii lui Jora, ca Paul Constantinescu, Dinu Lipatti, Ion Dumitrescu, Mircea Chiriac și Pascal Bentoiu, au devenit ei înșiși figuri importante în muzica românească. Deși regimul comunist a încercat să îi minimalizeze contribuțiile, Jora a rămas o figură venerată pentru talentul său și pentru poziția sa fermă împotriva influențelor politice asupra artei.

Mihail Jora a lăsat în urmă o moștenire impresionantă, atât prin creațiile sale muzicale, cât și prin exemplul său de integritate morală. Deși nu a fost întotdeauna recunoscut oficial, Jora rămâne o figură importantă în istoria culturală a României, apreciată nu doar pentru muzică, ci și pentru curajul său de a rămâne fidel principiilor sale.